Terapia inițială parodontală (Terapia non-chirurgicală, „cauzală”, „Terapia de fază I”) este prima în ordine cronologică în secvența procedurilor care alcătuiesc tratamentul parodontal. O definiție generală a terapiei inițiale este cea a a Academiei Americane de Parodontologie AAP: „inițierea unui regim cuprinzător de control zilnic al plăcii și biofilmului, managementul relațiilor parodontal-sistemice la nevoie și înlăturarea plăcii bacteriene sau biofilmului subgingival și a tartrului”. Obiectivul ei este modificarea sau eliminarea în cât mai largă măsura a etiologiei microbiene și a factorilor care contribuie la bolile gingivale și parodontale, prin aceasta oprind progresia bolii și reîntorcând dentiția la o stare de sănătate și confort (AAP). Terapia inițială este un aspect critic al întregului tratament parodontal sistematic, întrucât succesul pe termen lung al tratamentului parodontal chirurgical depinde de menținerea controlului plăcii și biofilmului realizate în cadrul Terapiei de fază I. După ce, într-o prezentare trecută am tratat pe scurt justificarea necesității, a metodologia și principalele concepte care stau la baza terapiei inițiale parodontale, prezentarea inclusă în acest webinar va atinge palierul următor al discuției, cel practic. El privește rolul adjuvant al antibioterapiei sistemice, instrumentarul si tehnicile SRP, integrarea acesteia într-un concept unitar de sănătate orală în practica de zi cu zi, dar și câteva inovații terapeutice și luări de poziție știintifice recente.