Hipersensibilitatea dentinară asociată anomaliilor dento-maxilare și tratamentului ortodontic

Deși hipersensibilitatea dentinară (HD) este frecvent întalnită la pacienții care se adresează clinicilor dentare, nu există linii directoare universal acceptate nici pentru diagnosticul diferențial și nici cu privire la selectarea modalităților fiabile de tratament.
Mecanismele neurosenzoriale care stau la baza hipersensibilitătii sunt legate de mișcările fluidelor în interiorul tubulilor dentinari expuși și stau la baza teoriei hidrodinamice, larg acceptate pentru a explica durerea în hipersensibilitatea dentinară.
Această prezentare abordează aspecte legate de etiologie, factorii predispozanți și mecanismele care stau la baza HD și furnizează principii și indicații pentru diagnosticul și gestionarea acesteia, abordând particularitățile clinice întâlnite la pacientii cu anomalii dento-maxilare și tratament ortodontic. La pacienții ortodontici, hipersensibilitatea este cel mai frecvent atribuită reducerii smalțului interproximal (RSI), o procedură care implică reducerea, reconturarea și lustruirea suprafețelor smalțului interproximal. Această procedură este utilizată în mod obișnuit în ortodonție ca alternativă la extracții și expansiunea arcadei la pacienții care prezintă dizarmonii dento-alveolare cu înghesuiri ușoare/moderate. Frecvent, RSI este, de asemenea, utilizată pentru a aborda discrepanța dimensiunii dinților pentru a obține ocluzia ideală la sfârșitul tratamentului ortodontic.
Este posibil ca hipersensibilitatea dentinară să devină mai frecventă în viitor din cauza creșterilor preconizate ale longevității dentiției naturale și a creșterilor legate de uzura dentară.
Cu o mai bună înțelegere a mecanismelor nociceptive subiacente ale HD, este de așteptat ca noile terapii să aducă o ameliorare mai eficientă a simptomatologiei asociate.